| Bulgaria online |
|
|||||||||
|
|
|
||||||||
Polonia
1 Limbile bielorusa, casubiana si germana sunt folosite ca limbi auxiliare in 16 comune. 2 Se poate si folosi domeniul .eu, pentru ca Polonia face parte din Uniunea Europeana.
Polonia (poloneza Polska), oficial Republica Polona (poloneza Rzeczpospolita Polska), este o tara din Europa Centrala, care se invecineaza cu Germania la vest, Cehia si Slovacia la sud, Ucraina si Belarus la est, si Lituania, Rusia si Marea Baltica la nord. Are de asemenea o frontiera maritima cu Danemarca si Suedia. Intreaga suprafata a Poloniei este de 312.683 km², situand acest stat pe pozitia 69 in lume din punct de vedere al suprafetei. Polonia are o populatie de 38,1 milioane de locuitori, concentrati principal in orase si municipii mai mari, precum capitala istorica – Cracovia, si cea actuala – Varsovia.
Primul stat polonez a fost creat in anul 966. Teritoriul sau a fost similar cu limitele actuale ale tarii. In anul 1025, Polonia a devenit regat si in 1569 a cimentat o asociatie de lunga durata cu Marele Ducat Lituanian prin unire formand Republica Celor Doua Natiuni. Republica a fost desfiintata in 1795. Polonia si-a recapatat independenta in 1918 dupa Primul Razboi Mondial, dar si-a pierdut-o din nou in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fiind ocupata de fortele Germaniei Naziste si Uniunii Sovietice, dupa 1945 devenind un stat comunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice. In anul 1989, dominatia comunista a fost rasturnata si Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „A treia Republica Poloneza”. Astazi, este al saselea stat dupa populatie in Uniunea Europeana. Este o republica compusa din saisprezece voievodate (województwo). Polonia este membra a NATO, ONU, OECD si a Organizatiei Mondiale a Comertului.
Conform Constitutiei Republicii Poloneze din anul 1997, Polonia este o republica parlamentara bazata pe principiul separarii puterilor in stat.
Parlamentul, puterea legislativa, este impartit in doua camere – Seim (camera inferioara) cu 460 de membri, si Senatul (camera superioara) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal, secret si proportional pentru o perioada de 4 ani. Indatorirea sa principala este stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor si ratificarea conventiilor internationale. Dizolvarea Seimului inainte de terminarea mandatului e posibila doar in unele cazuri speciale descrise in Constitutie. Prelungirea mandatului este si ea posibila, dar doar in cursul aplicarii dreptului martial sau cu 3 de luni inainte de sfarsitul mandatului.
Seimul si Senatul aleg din cadrul lor un presedinte al camerei (marszałek) si vicepresedinti (wicemarszałkowie), care formeaza un prezidiu (prezydium). Presedintele Seimului (Marszałek Sejmu) este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei si reprezentarea Seimului in exterior. Ambele camere creeaza si comisii parlamentare – permanente, care au drept scop pregatirea proiectelor din domeniul legislatiei si controlului – in prezent functioneaza 41 de comisii (27 in Seim si 14 in Senat). Exista si comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate in urma realizarii activitatii.
Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel putin cincisprezece membri. Membrii Seimului pot de asemenea forma grupuri parlamentare, care necesita cel putin 3 membri. Parlamentarii se bucura de imunitate pe perioada legislativa.
Puterea executiva este reprezentata in Polonia prin Presedinte (Prezydent Rzeczypospolitej Polskiej) si Consiliul Ministrilor (Rada Ministrów). Presedintele este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 de ani. Pentru a castiga alegerile, un candidat trebuie sa obtina o majoritate simpla (mai mult de 50%). Poate detine aceasta functie maxim 10 de ani (doua mandate). Presedintele interimar al Poloniei este Bronisław Komorowski.
Conform Constitutiei, Presedintele este reprezentantul suprem al statului in relatiile interne si externe, este comandantul Fortelor armate ale Republicii Poloneze, garanteaza inviolabilitatea si indivizibilitatea teritorului statal, precum si respectarea Constitutiei. Principalele sale atributii sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internationale, numirea judecatorilor, acordarea cetateniei sau folosirea dreptului de clementa.
Organul consultativ al Presedintelui in cazuri de siguranta statala este Consilul Sigurantei Nationale (Rada Bezpieczeństwa Narodowego). In cazuri importante pentru interesul statului Presedintele poate convoca Consiliul Cabinetului (Rada Gabinetowa) – o sedinta la care acesta participa impreuna cu membrii Consiliului Ministrilor. Organul auxiliar al Presedintelui, care il ajuta in executarea datoriilor este Cancelaria Presedintelui RP (Kancelaria Prezydenta RP).
Consiliul Ministrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, ministri si sefii comitetelor.
Sistemul de creare a guvernului este descris in Constitutia Republicii Poloneze, conform careia Presedintele desemneaza Consiliul Ministrilor impreuna cu Primul Ministru. Premierul este obligat sa prezinte in Seim, intr-o perioada de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare (expose) prin care cere un vot de incredere. Seimul poate acorda votul de incredere doar cand cel putin jumatate din delegati sunt prezenti. Daca guvernul nu obtine votul de incredere, Seimul, intr-o perioada de 14 de zile, alege Primul Ministru si ministrii conform unor principii asemanatoare.
Organele puterii judecatoresti in Polonia sunt: Curtea Suprema de Justitie (Sąd Najwyższy), judecatoriile locale, regionale, orasenesti si curtile de apel, precum si tribunalele (militare si administrative – tribunale administrative regionale si Curtea Suprema Administrativa). Impreuna cu Tribunalul de Stat (Trybunał Stanu) si Tribunalul Constitutional (Trybunał Konstytucyjny) acestea formeaza puterea judecatoreasca independenta de celelalte puteri in stat.
Tribunalele judeca litigiile in numele Republicii Polonia, toti judecatorii si membrii tribunalelor supunandu-se numai Constitutiei si legilor. Judecatorii nu pot fi membri de partid politic ori de sindicat si nu pot desfasura activitati publice care contravin principiilor de independenta a tribunalelor si a judecatorilor (art. 178 alin 3. din Constitutia Poloniei).
Polonia este impartita in 16 voievodate (poloneza województwo). Acestea sunt subdivizate in 314 powiate, 65 de municipii (poloneza miasto na prawach powiatu sau powiat grodzki) si 2.478 de comune (poloneza gmina, dintre care 307 sunt comune urbane, 582 comune rurbane si 1.589 comune rurale).
(1) la data de 1 ianuarie 2006 (2) Bydgoszcz este sediul voievodului, cand Toruń – unui sejmik. (3) Gorzów Wielkopolski este sediul voievodului, cand Zielona Góra – unui sejmik.
In antichitatea tarzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astazi. Datele privind respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistica este controversata. Teritoriul Poloniei a fost locuit, intre altele, de triburi slave, celtice, baltice si germanice. Este disputata de asemenea originea slavilor. In principal se disting doua teze in aceasta privinta: alohtonia si autohtonia.
Cea mai cunoscuta descoperire arheologica privind Polonia preistorica este o asezare fortificata din Biskupin, datata din cultura luzatiana a epocii timpurii a fierului, in jurul anului 700 i.e.n.
Primul conducator atestat al statului polonez a fost Mieszko I din casa Piast, care a fost botezat in anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Crestinarea Poloniei a inceput in aceasta perioada si s-a desfasurat concomitent cu combaterea credintelor slave pagane. Succesorul si fiul sau, Bolesław Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei in 1025, impunand independenta statulului fata de Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cel mai mare si cel mai puternic vecin al Poloniei in acea epoca. Succesorul sau, Mieszko II, nu a reusit sa consolideze realizarile acestuia, a destabilizat tara si a pierdut o serie de teritorii.
Fiul lui Mieszko II, Kazimierz Innoitorul, a restaurat statul, a intarit armata, a dezvoltat economia si a protejat Biserica. In timpul domniei sale a inceput formarea statului cavaleresc. Desi a avut parte de multe succese cat a fost la putere, lui Kazimierz Innoitorul nu i-a fost acordat niciodata titlul de rege. Fiul sau, Bolesław II cel Curajos, a primit acest titlu in 1076, dar a fost exilat in 1079 dupa ce a dat un ordin de ucidere a episcopului Cracoviei sub acuzatia de tradare. I-a urmat pe tron Władysław Herman, dar acesta a renuntat la titlu regal.
Conducatorul urmator, Bolesław III cel cu Gura Curba, a castigat tronul Poloniei dupa o lupta lunga cu fratele sau, Zbigniew. In testamentul sau acesta a decis sa scindeze statul pentru a preveni astfel razboaie civile intre fiii lui. A dispus testamentar crearea a sase teritorii (dzielnica, pl. dzielnice, literalmente cartiere), trei pentru fii, unul pentru sotia sa, Salomea, unul pentru cel mai fiul cel mare (senior), teritoriu compus din Polonia Mica, Pomerelia si o parte a Poloniei Marii, si unul sub control senioral (Pomerania Occidentala). Seniorul controla provincia sa, provincia seniorala si alte teritorii aflate sub controlul senioral.
In 1138, Władysław cel Exilat a primit Silezia, Bolesław cel Ondulat — Mazovia, Mieszko cel Vechi — o parte a Poloniei Marii care nu a facut parte din provincia seniorala. Mostenitorul lui Bolesław Krzywousty, Henryk din Sandomierz, a primit Tara Sandomierz in 1146. Władysław cel Exilat a devenit primul senior.
In perioada fragmentarii teritoriale au avut loc unele incercari de reunificare a teritoriului, dar incercarile au esuat sau au fost de scurta durata. Una dintre cele mai reusite a fost cea a „Henricilor silezieni” („Henrykowie Śląscy”), Henryk I cel Barbos si Henryk II cel Pios. Ei au unit doua provincii: Silezia si Polonia Mica, dar statul lor s-a prabusit ca urmare a atacurilor mongole, respectiv a infrangerilor suferite in bataliile de la Chmielnik si de la Legnita in 1241. O alta incercare importanta a fost a lui Przemysł II. El a unit Polonia Mare cu Pomerelia si a fost incoronat in 1295. Statul sau s-a destramat la moartea acestuia in 1296, survenita in conditii misterioase.
O incercare reusita a fost facuta de pe Władysław I Cotut. El a unit Polonia Mica si Polonia Mare, cele mai importante parti ale tarii, si s-a incoronat la data de 20 ianuarie 1320. Fiul sau, Kazimierz III cel Mare a intarit pozitia Poloniei in regiune, a extins teritoriul tarii spre est, adaugand teritoriile rutene si Podolia. Pe plan international el a realizat aliante si pacte cu casele regale de Luxemburg si Anjou si a dezvoltat economia si sistemul de aparare a tarii. Dupa moartea lui Kazimierz, datorita lipsei de mostenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luand sfarsit astfel perioada Piastilor.
In anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost incoronat ca rege al Poloniei. In timpul domniei sale a inceput suprematia nobilimii in viata politica a tarii. Nobilimea a primit primul privilegiu general in Košice in 1374. Dupa moartea lui Ludovic d'Anjou in 1382, a inceput cea mai lunga perioada de interregn din istoria Poloniei. In cele din urma, fiica lui Ludovic, Jadwiga de Anjou, a fost incoronata nu ca regina a Poloniei, ci ca rege, la 16 octombrie 1384. In 1386 regina Jadwiga s-a maritat cu ducele Lituaniei Iogailas (Jagiello), cunoscut ulterior ca Vladislav al II-lea al Poloniei. Incoronarea lui a fost la 4 martie 1386, inaugurandu-se astfel perioada dinastica a casei regale a Jagellonilor.
Uniunea personala cu Marele Ducat al Lituaniei, vecinul din nord si est, inceputa prin incoronarea lui Jagiello pe tronul polonez a permis extinderea puterii poloneze spre est si crearea (conform Uniunii de la Lublin din 1569) confederatiei Polono-Lituaniane (Rzeczpospolita), ce cuprindea un teritoriu situat intre Marea Baltica, Muntii Carpati, Belarusul actual, Nistrul si Niprul.
La nord-vest, cavalerii teutoni, conducatori ai Prusiei din secolul XIII, au fost invinsi de fortele unite polono-lituaniane in batalia de la Grunwald (1410) si ulterior in Razboiul de Treisprezece Ani. Conform celui de-al doilea tratat de la Toruń, 1466, ei au trebuit sa cedeze partea occidentala a teritoriului Coroanei Poloneze (teritorii mai tarziu cunoscute ca Prusia Regala) si au acceptat suzeranitatea polono-lituaniana asupra restului teritoriului lor (Prusia Ducala).
In aceasta perioada Polonia a devenit tara cu cea mai mare populatie evreiasca a Europei, datorita unor edicte regale emise in secolul XIII, care au garantat siguranta si libertatea religioasa evreilor. Acestea au contrastat cu persecutiile periodice din Europa Vestica, persecutii ce s-au intensificat dupa Moartea Neagra (1348-1349), cand unele grupuri din Occident i-au acuzat pe evrei ca fiind cauzatori ai bolii. Mare parte din Polonia a fost crutata de aceasta boala, si emigrarea evreilor a adus contributii intr-un stat in curs de dezvoltare. Cea mai mare crestere a numarului evreilor a avut loc in secolul XIX, cand ei au constituit 7% din intreaga populatie poloneza. In general, regii Poloniei si nobilimea erau amabili cu evreii, pe cand taranimea si Biserica Romano-Catolica nu.
In timpul existentei statului unit polono-lituanian, in secolul al XVI-lea Polonia a devenit monarhie electiva, a carui rege era ales pe viata. La moartea acestuia se organizau alegeri. Aceasta situatie a fost necesara in urma crizei din anul 1572 cand regele Poloniei, Sigismund II August, a decedat fara mostenitor. Nefiind stabilita nici o metoda de alegere a regelui, in aceasta eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. In final, dupa lungi dezbateri, s-a decis sa se permita intregii nobilimi poloneze sa aleaga un rege nou. Nobilimea s-a adunat in Varsovia si a votat intr-o „alegere libera”, vot ce s-a efectuat dupa moartea regelui.
Primele alegeri poloneze au avut loc in 1573. Patru oameni au fost candidati pentru rege: Henric de Valois (Henryk Walezy), fratele regelui Frantei (Carol IX), Ivan IV cel Groaznic, tarul Rusiei, arhiducele Ernest din casa Habsburg si regele Suediei, Ioan Vasa III. Alegerea a fost foarte dezordonata si a fost castigata de Henric de Valois. Cauza pentru cea mai mare parte a dezordinii din timpul alegerilor a fost numarul mare de oameni care au venit sa voteze.
Henric de Valois a parasit tronul Poloniei dupa doar patru luni de domnie, dupa ce a primit vestea mortii fratelui sau care l-a numit mostenitor. Henric a devenit rege al Frantei sub titlul de Henric III. Aceasta miscare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece in timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat.
Dupa 1569 uniunea statala polono-lituaniana a suferit o serie de invazii tataresti, care aveau drept scop a prada, a jefui si a prinde sclavi. Zona limitrofa de la sud-est a fost intr-o stare de razboi semi-permanent pana in secolul XVIII. De asemenea, tatarii au sprijinit revoltele cazacilor in 1593, 1626, 1637-1638 si 1648-1654. Ultima, care a durat sase ani, a fost condusa de Bogdan Hmelnitki. Ca rezultat a mai multor cereri facute de hatman, Ucraina a fost pusa sub protectia Rusiei. Acordul a fost facut in ianuarie 1654, in orasul Pereiaslavl. Acesta a cauzat razboiul polono-rus care a durat intre 1654 si 1667. La sfarsitul acestuia opozantii au semnat un acord in Adrusovo (in jurul orasului Smolensk), unde Polonia a cedat Ucraina Rusiei si cazacii au primit drept de autonomie locala si armata interna.
Polonia a avut unsprezece regi alesi. Acestia au fost: Henric de Valois (Henryk Walezy), Stefan Báthory (Stefan Batory), Sigismund III Vasa (Zygmunt III Waza), Vladislav IV Vasa (Władysław IV Waza), Ioan Casimir Vasa (Jan Kazimierz Waza), Mihai I (Michał Korybut Wiśniowiecki), Ioan III Sobieski (Jan III Sobieski'), August II cel Puternic (August II Mocny), Stanisław I Leszczyński, August III si Stanisław August Poniatowski.
Statul polono-lituanian de dupa Uniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant in perioada monarhiilor absolute din Europa Occidentala. Sistemul sau politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situatie politica fara precedent in istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai saraca, magnatii (panii) si regii alesi au subminat valorile cetatenesti si au erodat treptat autoritatea si puterea guvernului. Dupa seria razboaielor pustiitoare din secolul XVII (cele mai notabile fiind Revolta lui Hmelnitki si Potopul) Polonia-Lituania a devenit un stat slab din punct de vedere politic pe scena europeana. Economia si dezvoltarea sa au fost afectate datorita pastrarii caracterului agricol al tarii si a statutului de serbie pentru majoritatea populatiei, ceea ce a intarziat industrializarea tarii. La inceputul secolului XVIII uniunea polono-lituaniana, unul dintre cele mai mari state ale Europei, a devenit nimic mai mult decat marioneta vecinilor sai: a Austriei, a Prusiei si a Rusiei.
Odata cu patrunderea iluminismului in Polonia in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, o miscare de reforma si revitalizare a statului a adus schimbari importante in sistemul politic si economic, sfarsind prin introducerea primei constitutii din Europa: Constitutia din 3 mai. Din nefericire aceasta a venit prea tarziu pentru a putea impune reforme temeinice deoarece vecinii antementionati au impartit Polonia intr-o serie de trei partitii.
Dupa impartiri s-a inceput o perioada de stagnare pe teritoriul polonez, care a durat pana la 1806, cand o parte a fostei Polonii a fost eliberata prin revolta populara inspirata de succesele lui Napoleon Bonaparte. Prima grija a noului guvern a fost asigurarea hranei pentru armata franceza, care a luptat impotriva fortelor ruse in Prusia Estica.
Napoleon Bonaparte a creat in mod oficial Ducatul Varsoviei in 1807. Crearea statului a fost unul dintre punctele tratatului de la Tilsit cu Prusia. Bonaparte a fost sprijinit atat de republicanii locali, cat si de importanta minoritate poloneza din Franta ca unicul om care putea sa restituie suveranitatea poloneza dupa impartiri. Desi a fost creat ca un stat satelit al Frantei (si era doar un ducat, nu un regat), in acele timpuri se credea ca natiunea poloneza va fi capabila sa-si recapete fostul statut si poate chiar si fostele frontiere. In mod oficial, statul a fost un ducat independent, aliat cu Franta si facut uniune personala cu Regatul Saxoniei — regele saxon, Friedrich August a fost de asemenea ducele Varsoviei. Dar in fapt, cea mai importanta persoana in ducat a fost ambasadorul francez.
In 1809 s-a inceput un razboi scurt importiva Austriei. Desi in batalia de la Raszyn polonezii au fost infranti si austriecii au intrat in Varsovia, in cele din urma polonezii au executat cu succes o manevra de invaluire a inamicului, reusind cucerirea oraselor Cracovia si Liov si a celei mai mari parti a regiunii anexate de Austria in timpul impartirilor Poloniei. Tratatul care a pus capat conflictului, tratatul de la Schonbrunn a permis extinderea teritoriului ducatului in zonele sudice pe care le stapanise odinioara Polonia.
Ducatul nu si-a schimbat frontierele pana la congresul de la Viena. Dupa infrangerea lui Bonaparte, mare parte a teritoriului ducatului a fost primita de Rusia in ianuarie 1813. Restul statului a fost anexat de Prusia. Aceste schimbari au fost acceptate la congres. Unica exceptie a fost orasul Cracovia, care a fost controlat de catre Austria, Prusia si Rusia ca Orasul Liber Cracovia.
La data de 3 mai 1815, in timpul congresului de la Viena Rusia a semnat cu Prusia si Austria tratate bilaterale de impartire a Ducatului Varsoviei si acordul trilateral de creare a Orasului Liber Cracovia. S-a decis ca ducatul va fi impartit in trei parti:
O parte a Ducatului Varsoviei a fost schimbata in Regatul Poloniei, in mod popular numit si Regatul Congresului sau Polonia Congresului. Acesta a fost inceputul „uniunii eterne” cu Rusia — fiecare tar urmator al Rusiei avea sa fie si rege polonez, conform constitutiei Regatului din 27 noiembrie 1815. Competentele monarhului includeau: politica externa, conducerea fortelor armate, alegerea persoanelor oficiale principale, dreptul de veto impotriva legilor Seimului s.a.m.d. Tarul-rege a fost reprezentat in Polonia printr-un guvernator. Primul a fost g-ral. Józef Zajączek (1815-1826). Dupa moartea lui, tarul a renuntat la alegerea celui nou si a dat competentele lui Consiliului Administrativ. Dupa revolta din noiembrie pozitia de guvernator a fost reintrodusa.
La data de 29 noiembrie 1830 a inceput in Varsovia revolta, cauzata de primirea independentei de catre Belgia in acel an. In timpul revoltei Seimul l-a detronat pe regele Nicolae I Romanov la data de 25 ianuarie 1831. S-a sperat in alegerea unui nou rege. A avut loc interventia fortelor ruse sub conducerea feldmaresalului Ivan Paschevici. La data de 21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistenta al revolutionarilor — cetatea din Zamość. Dupa revolta din noiembrie si detronare, casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei. Nicolae II a renuntat la acesta la data de 25 decembrie 1916, recunoscand suveranitatea Regatului Polonez. Dupa revolta s-a intensificat rusificarea, iar autonomia regiunii a fost limitata.
La data de 22 ianuarie 1863 a inceput cel de-al doilea razboi de independenta, revolta din ianuarie. Si aceasta a fost impotriva Imperiului Rus. Lupte au avut loc atat pe teritoriul Regatului Congresului, cat si in Lituania, Belarus si o parte a Ucrainei. S-a finalizat in primavara lui 1864. Dupa aceasta, autonomia Poloniei a fost definitiv anulata.
Termenul Galitia si Lodomeria, traditional prescurtat Galitia, a intrat in uz dupa prima impartire a Poloniei, cand Imperiul Austriac a primit partea sudica a Republicii Celor Doua Natiuni, cu voievodatul rutean cu Liov, Rzeszów, Belz, Sanok si Przemyśl, partea sudica a Poloniei Mici cu Tarnów, Oświęcim, Jaworzno, Nowy Targ si Nowy Sącz, Zamość si cateva fortarete din Podolia — Tarnopol, Zbaraż. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficiala Regatul Galitiei si Lodomeriei (germana Konigreich Galizien und Lodomerien). Purtand titlu Rex Galiciae et Lodomeriae, diplomatia austriaca a incercat sa vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — ca stapanitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite.
In 1861 Galitia a primit autonomia cu parlament statal si guvern local in Liov. In 1867, dupa crearea monarhiei dualiste (Regatul Galitiei si Lodomeriei a ramas in Imperiul Austriac), autonomia a fost mai extinsa. Guvernul austriac a garantat ca guvernatorii vor fi alesi din populatia locala. Parlamentul a avut drept de a face legi legate de economia regiunii, comunicatii, educatie si sanatate. Datorita acelor schimbari, Galitia a devenit centrul miscarii liberationiste poloneze. Partide politice si organizatii paramilitare au lucrat aici. Ei au fost baza pentru crearea Legiunilor Poloneze la inceputul secolului XX.
Republica Cracoviana, cunoscuta si ca Orasul Liber Cracovia, a fost creata in 1815 din initiativa tarului Alexandru I, care a propus in cursul negocierilor intre cele trei imperii transformarea Cracoviei si a Toruńului in orase libere. Finalmente Toruń a fost anexat de Prusia, iar Cracovia si imprejurimile sale au fost organizate in statul „liber, independent si exigent neutru” sub controlul Austriei, Rusiei si Prusiei.
Noul stat nu a primit dreptul la politica externa proprie. Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orasului Liber si nu au permis armatelor lor intrarea in teritoriul cracovian. In raspuns, Cracovia a trebuit sa predea toti agentii straini si dezertorii, care au cautat azil pe teritoriul ei. Data formala de creare a statului a fost 18 octombrie 1815. Statul cracovian a fost dizolvat in 1846, dupa revolta cracoviana si apoi a devenit o parte a Galitiei.
In teritoriul polonez apartinand Prusiei conform congresului de la Viena a fost creat Marele Ducat Poznań, ducatul autonom in cadrul regatului Prusiei, care nu facea parte din Confederatia Germana. Guvernul prusac l-a creat pentru a stabiliza situatia in acest teritoriu si pentru a linisti ambitiile nationale ale polonezilor. Dupa revolta din noiembrie in Polonia Congresului, sprijinita de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizata si apoi, dupa revoltele velicopolone din 1846 si 1848, abolita in integralitate.
Administratia prusaca a schimbat denumirea regiunii in Provincia Posen (Provinz Posen), dar numele vechi a continuat sa fie folosit in mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum si cel imperial al imparatilor germani, a continut aceasta denumire pana la abdicarea lui Wilhelm al II-lea.
In anul 1914 a inceput Primul Razboi Mondial, la care au luat parte si cele trei state care isi imparteau teritoriul polonez. Imperiul German si Austro-Ungaria faceau parte din Puterile Centrale, iar Imperiul Rus a devenit membrul Antantei. Aceasta situatie a creat posibilitatea refacerii statului independent polonez.
Aceasta perioada a fost una de austeritate caracterizata prin nivelul slab de aprovizionare a populatiei, precum si prin pierderi mari de vieti omenesti, atat in randul soldatilor, cat si in cadrul populatiei civile, fortata sa efectueze munca obligatorie. Din cauza deceselor si a deportarilor, populatia teritoriului care ulterior a format A doua Republica s-a redus cu aproximativ 14,9%. Pierderile materiale cauzate de razboi au fost si ele extrem de importante. Rusii au dat foc la campul de titei din Galitia, in timp ce germanii au distrus numeroase fabrici, demolandu-le si reconstruindu-le in Germania cu componente aduse din Polonia.
In general se considera ca pentru Polonia si polonezi Primul Razboiul Mondial s-a sfarsit la data de 11 noiembrie 1918. Aceasta data este sarbatorita actualmente ca Ziua Independentei.
Contemporanii au numit statul polonez din perioada interbelica A doua Republica (in poloneza II Rzeczpospolita). Aceasta denumire este folosita pentru a arata continuarea Primei Republici — uniunea statala intre Polonia si Lituania. Inceputul ei a avut loc la data de 11 noiembrie 1918, cand Józef Piłsudski a primit conducerea militara in Varsovia si apoi trei zile mai tarziu, pe 14 noiembrie, cand a primit si conducerea civila. Doua date sunt considerate ca sfarsitul celei de-a doua Republici — 17 septembrie 1939, cand autoritatile poloneze au traversat frontiera romaneasca, si 25 septembrie 1939, cand presedintele Ignacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil.
Statul nou a primit doar teritoriul care a fost controlat de polonezi in noiembrie 1918 si partea vestica a Prusiei (Prusia Occidentala), cu exceptia orasului Gdańsk (care a fost transformat in Orasul Liber Danzig sub controlul Germaniei si Poloniei, sub supravegherea Ligii Natiunilor. Polonia Mare a fost unita cu Polonia dupa revolta velicopolona in 1919. Partile Sileziei si orasul Katowice s-au alaturat in urma unui plebiscit si a trei revolte in 1921. In cele din urma, teritoriul estic ce cuprindea orasele cu Liov, Brest, Hrodna si Vilnius a fost adaugat Poloniei conform tratatului de la Riga din 18 martie 1921. Silezia poloneza a avut statutul de regiune autonoma numita voievodatul Silezia, cu resedinta la Katowice si dotata de un parlament propriu.
Statul polonez impreuna cu Germania Nazista si Ungaria a impartit Cehoslovacia in anul 1938. Polonia a primit regiunea Zaolzie si cateva minuscule teritorii din Slovacia din jurul muntilor Tatra.
In perioada interbelica Polonia a fost un stat multinational si multietnic. Polonezii reprezentau intre 64 si 69% din populatie. In toate regiunile estice, cu exceptia voievodatului Liov si a voievodatului Vilnius polonezii erau minoritari. In Pomerania si Polonia Mare germanii reprezentau minoritatea cea mai importanta. Evreii locuiau in majoritatea oraselor mari, fiind minoritatea cea mai importanta din Varsovia, Cracovia, Liov si Łódź. Cu toate acestea singura limba oficiala era poloneza iar religia romano-catolica era religia oficiala a statului. Aceasta stare de fapt a cauzat numeroase probleme etnice si religioase in aproape fiecare regiune a statului.
Polonia a fost inconjurata din fiecare parte de state inamice sau ostile — Germania la vest, Lituania la nord-est, Uniunea Sovietica la est si Cehoslovacia la sud. Doar Letonia la nord-est si Romania la sud-est au avut relatii diplomatice bune cu Polonia. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta din urma a oferit refugiu guvernului polonez.
La data de 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, care a continut si punctul secret privind impartirea Poloniei in doua zone de control: cea germana si cea sovietica. Pe 1 septembrie 1939 Adolf Hitler a comandat trupelor sale sa intre in Polonia. La inceput, au fost atacate cetati in Gdańsk (Westerplatte) si Wieluń. Pe 17 septembrie si trupele sovietice au atacat statul, bucurandu-se de suportul populatiei de origine bielorusa si ucraineana. Guvernul polonez a scapat refugiindu-se in Romania si apoi in Franta. Cand Germania a atacat si Uniunea Sovietica, intreaga suprafata a statului a fost ocupata de forte armate germane.
Polonezii au format miscarea de rezistenta nationala si guvernul in exil, la inceput in Paris si apoi la Londra, care au fost recunoscute de Uniunea Sovietica. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, 400.000 de polonezi au luptat sub conducere sovietica, iar 200.000 au facut parte din armatele vestice, in unitatile loiale guvernului polonez aflat in exil.
In aprilie 1944 autoritatile Uniunii Sovietice au rupt relatiile cu guvernul exilat, atunci cand soldatii germani au anuntat ca au descoperit morminte mari ale ofiterilor polonezi omorati in Katyń. Sovieticii au raspuns ca polonezii i-au insultat prin cererea lor ca Crucea Rosie sa cerceteze aceste raporturi. In iulie 1944 Armata Rosie si Armata Poporului Polonez (Ludowe Wojsko Polskie, LWP) au intrat in Polonia, invingand germanii (pierzand 600.000 de soldati) si instaland in Lublin „Comitetul Polonez de Eliberare Nationala” (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego, PKWN), guvern temporar controlat de catre comunisti.
Desi la est fortele sovieto-poloneze au inregistrat multe succese, germanii inca au avut puterea de a controla mare parte a fostului stat polonez. Au avut loc multe incercari de schimbare a acestuia si cea mai importanta a fost in Varsovia, unde a fost organizata revolta. Aceasta a fost planuita cu increderea ca fortele sovietice, asteptand pe malul drept al Vistulei in intreaga putere, ar ajuta in batalia pentru eliberarea Varsoviei. Insa, nici un ajutor nu a venit din partea sovietica. Fortele Uniunii Sovietice au ocupat inainte fluviul si au dat polonezilor care au organizat revolta eticheta de „criminali” in radioemisiuni. In urmatoarele doua luni, sovieticii au observat calm cum nazistii au reprimat eforturile revolutionarilor in mod brutal. Dupa capitularea polonezilor, Hitler a comandat distrugerea orasului zicand „nu vor sta in Varsovia nici doua caramizi”. Germanii au fost finalmente invinsi cand fortele sovietice si-au reluat invazia in 1945.
In timpul razboiului, aproximativ 6 milioane de cetateni polonezi au fost omorati de germani si peste 2,5 milioane au fost deportati in Germania, pentru munca fortata, sau in lagare de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Intre 1941-1943 nationalistii ucrainieni au omorat mai mult de 100.000 de polonezi in Galitia si Volinia. Aproximativ 500.000 de cetateni polonezi au fost deportati in Uniunea Sovietica, multi in gulaguri.
Guvernul sovietic a insistat pentru a retine majoritatea teritoriilor capturate conform pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 (acum teritorii occidentale ale Belarusului si Ucrainei), recompensand Polonia cu partile Sileziei, ale Pomeraniei si Prusiei Orientale, cu orase precum Gdańsk (Danzig), Olsztyn (Allenstein), Szczecin (Stettin) si Wrocław (Breslau), acum unele dintre cele mai importante din stat. O data cu anexarea teritoriilor de catre Polonia, majoritatea germanilor au fost expulzati in Germania.
In iunie 1945, dupa conferinta de la Ialta, a fost creat Guvernul Provizoriu Polonez al Unitatii Nationale si, in luna urmatoare, a fost recunoscut de ONU. Desi in acord se cereau alegeri libere, cele organizate in ianuarie 1947 au fost controlate de partidul comunist. Comunistii au instalat apoi un regim in totalitate sub controlul lor. Guvernul polonez exilat a existat pana in 1990, dar influenta lui a fost foarte limitata.
In octombrie 1956, dupa al XX-lea congres al PCUS (tinut in acelasi an la Moscova si care a initiat destalinizarea), in Polonia a avut loc o zguduire a regimului communist polonez, ca urmare a revoltei muncitorilor din Poznań. Desi regimul a mentinut in cea mai mare parte telurile comuniste economice si societale, guvernarea condusa de prim-secretarul partidului comunist, Władysław Gomułka, a inceput liberalizarea vietii in Polonia.
In 1968, aceasta tendinta a fost anulata, cand demonstratiile studentilor au fost reprimate si o campanie antisionista, initial vizand adeptii lui Gomułka, a cauzat emigrarea majoritatii evreilor ramasi in Polonia dupa al doilea razboi mondial.
In decembrie 1970, au avut loc noi tulburari si greve in trei porturi principale: Gdańsk, Gdynia si Szczecin, izbucnite din cauza majorarii preturilor la produsele de baza. Grevele au reflectat nemultumirea in societatea poloneza fata de conditiile de trai si de munca. Gomułka a fost inlocuit cu Edward Gierek (20 decembrie 1970).
Sprijinita prin infuzii mari de credite din tarile vestice, rata cresterii economiei poloneze a fost una dintre cele mai mari in lume in prima jumatate a anilor '70 ai secolului XX. Insa capitalul imprumutat a fost in majoritate prost investit si, in consecinta, pierdut. Economia dirijata de stat nu a putut folosi eficient resursele noi. Povara datoriilor a devenit insuportabila la sfarsitul deceniului opt, iar cresterea economica a devenit negativa in 1979.
In octombrie 1979 arhiepiscopul Cracoviei, Karol Wojtyła a devenit Papa Ioan Paul al II-lea, cap al Bisericii Romano-Catolice. Catolicii polonezi s-au bucurat de alegerea compatriotului lor si au salutat cu entuziasm vizita sa in Polonia din iunie 1979.
Avand o datorie externa de circa 20 de miliarde de dolari, guvernul a facut la 1 iulie 1980 a recurs la o noua majorare a preturilor la carne. O reactie in lant a paralizat sectorul economic pe coasta Balticii la sfarsitul lunii august, si, pentru prima data, s-au inchis majoritatea minelor din Silezia. Polonia a intrat intr-o criza majora, care avea sa-i influenteze puternic viitorul.
La 31 august 1980, muncitorii de la santierele navale „V. I. Lenin” in Gdańsk, condusi de electricianul Lech Wałęsa, au semnat un acord de 21 de puncte cu guvernul, dupa care si-au incetat greva. Acorduri similare au fost semnate si cu muncitorii din Szczecin si din provincia Silezia. Principala clauza a acordurilor prevedea garantarea drepturlor muncitoresti de a infiinta sindicate libere si dreptul la greva. Dupa semnarea acordului de la Gdańsk, noua miscare sindicala „Solidaritatea” (Solidarność) s-a extins in toata Polonia.
Nemultumirea exprimata in greve a crescut in urma stirilor despre acte grave de coruptie si erori de guvernare si management, de care se faceau responsabile in primul rand esaloanele superioare din conducerea partidului comunist din Polonia. In septembrie 1980, Edward Gierek a fost inlocuit cu Stanisław Kania in functia de prim-secretar al partidului.
Alarmata de PZPR din cauza slabirii rapide a autoritatii dupa acordul de la Gdańsk, Uniunea Sovietica a reactionat in decembrie 1980 prin masarea de trupe de-a lungul frontierei cu Polonia. In februarie 1981, ministrul apararii, generalul Wojciech Jaruzelski, a devenit prim-ministru iar in octombrie, in acelasi an, a fost numit prim secretar al partidului comunist. In timpul primului congres al „Solidaritatii” (septembrie-octombrie 1981), Lech Wałęsa a fost ales presedintele national sindicatului.
In noaptea de 12-13 decembrie, regimul a introdus legea martiala. Armata si Unitatile Armate ale Militiei Cetatenesti (Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej) au fost folosite pentru a combate „Solidaritatea”. Practic toti conducatorii sindicatului „Solidaritatea” si multi sustinatori au fost arestati. Statele Unite ale Americii si alte tari occidentale au reactionat prin impunerea de sanctiuni impotriva guvernului polonez si a Uniunii Sovietice. Starea de neliniste in stat a persistat multi ani dupa aceste evenimente.
Regimul comunist polonez a suspendat legea martiala, in cadrul unei serii de masuri lente si neuniforme. Suspendarea legii martiale a avut loc in 1982; au fost eliberati cativa detinuti politici. Desi dreptul formal s-a finalizat in iulie 1983 si amnistia generala a fost legiferata, sute de prizonieri de constiinta au continuat sa ramana in detentie.
In iulie 1984 a fost declarata inca o amnistie generala si, dupa doua ani, au fost eliberat aproape toti detinutii politici. Insa autoritatile au continuat sa persecute dizidentii si activistii sindicatului liber. „Solidaritatea” a ramas proscrisa si publicatile ei erau interzise, iar publicatiile independente erau cenzurate.
La sfarsitul anilor '80, regimul a fost nevoit sa negocieze cu „Solidaritatea” in asa-zisele negocieri la masa rotunda. Alegerile legislative din 1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece au marcat caderea comunismului, la inceput in Polonia, apoi in alte tari ale Europei centrale si rasaritene.
Dupa caderea comunismului, Polonia, precum alte state ale Europei Centrale, s-a transformat in republica democratica, si precum vecinii sai, s-a confruntat cu probleme economice si cu inflatia. In 2007 este clasificata drept stat in curs de dezvoltare. In 1999 a devenit membru al NATO si in 2004 — al Uniunii Europene. In 2007 Polonia a intrat in spatiul Schengen.
Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezinta o frontiera maritima (coasta Marii Baltice, care nu formeaza frontiera statala, are o lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt:
De la nord la sud Polonia se intinde pe o lungime de 649 km sau 5°50'. Acest fapt cauzeaza o diferenta in durata zilei intre nordul si sudul tarii. Vara, ziua in nord este mai lunga cu aproximativ o ora, pe cand in iarna – invers. De la vest la est, tara are 689 km sau 10° 02'. Intinderea totala a Poloniei (vest-est si nord-sud) este de 15°51'.
Polonia se afla in fusul orar al Europei Centrale, timpul solar al meridianului 15°, care trece la vest de Jelenia Góra, Zielona Góra si Gorzów Wielkopolski, si la est de Szczecin.
Centrul geografic al Poloniei se afla in satul Piątek, powiat łęczycki. Cel mai vechi centru calculat al Europei (1775) este in Suchowola, powiat sokólski. Alte localitati aflate pe acest punct pe teritoriul Poloniei nu sunt de acord cu calculele stiintifice.
Teritoriul Poloniei se extinde peste cinci regiuni geografice. La nord-vest se afla litoralul Marii Baltice, care se intinde de la Golful Pomeranian la Golful Gdańsk. Aceasta coasta este marcata prin mai multe peninsule, lacuri de coasta si dune. In general neteda, ea este croita prin Laguna Szczecin, Golful Puck si Laguna Vistuleana. Centrul tarii, impreuna cu partile nordului, se afla in Podisul Nordeuropean. Rasarind delicat de deasupra acest podis se afla o regiune geografica cuprinsa de patru districte ale lacurilor: Districtul Lacurilor Pomeranian, Districtul Lacurilor al Poloniei Marii, Districtul Lacurilor Casubian si Districtul Lacurilor Mazurian, cel din urma fiind mai mare si cuprinzand partile nord-estice ale tarii. La sud, se afla o regiune montana a Sileziei si a Poloniei Mici.
Polonia are 21 de munti care depasesc 2.000 de metri inaltime, toate in Tatra Inalta (Wysokie Tatry). Tatra poloneza, care este alcatuita din Tatra Inalta si Tatra Occidentala, reprezinta cel mai inalt grup de munti din Polonia si din Carpati. Cel mai inalt varf al Poloniei este Rysy si are 2.499 de metri. Alte grupe de munti mari sunt: Beskizi (Babia Góra, 1.725 de metri), Karkonosze (Śnieżka, 1.602 de metri) si Bieszczady (Tarnica, 1.346 de metri).
Punctul cel mai jos al Poloniei – 2 metri sub nivelul marii – se afla in satul Raczki Elbląskie, in apropierea orasului Elbląg, la Delta Vistulei.
Cele mai lungi rauri ale Poloniei sunt: Vistula (1.047 km), Odra (854 km), Warta (808 km) si raul Bug (772 km). Vistula si Odra se varsa in Marea Baltica, precum multe rauri din Pomerania (de exemplu Rega, Parsęta, Słupia). Raurile Łyna si Angrapa sunt afluenti ai Pregoliei, Czarna Hańcza – al Nemunasului. Atat Pregolia cat si Nemunas se varsa in Marea Baltica.
Pe cand majoritatea raurilor poloneze se varsa direct sau indirect in Marea Baltica, la Beskizi isi au izvorul cativa afluenti superiori ai Oravei, care se varsa via Váh si Dunare in Marea Neagra, precum si cele ale Nistrului, care de asemenea este un afluent al Marii Negre.
Cu aproape 10.000 de corpuri de apa acoperind mai mult de un hectar, Polonia este statul cu cele mai numeroase lacuri din lume. Din Europa, doar Finlanda are o mai mare densitate a lacurilor. Cele mai mari lacuri se afla in Mazuria si se intind pe mai mult de 100 km² lacurile (Śniardwy – 113,8 km² si Mamry – 104 km²). Alte lacuri importante sunt Łebsko si Dąbie. Departe de districtele lacurilor la nord, exista si multe iazuri in munti, din care Morskie Oko este cel mai mare.
Cel mai adanc lac este lacul Hańcza, care are 108,5 de metri adancime. Se afla in voievodatul Podlasia, in apropierea orasului Suwałki.
Pe langa lacurile naturale, exista si 98 lacuri de acumulare. Cel mai vechi este lacul Mylof (lacul Zapora), creat in anul 1848. Cel mai important este lacul Włocławek, care are o suprafata de 70,4 km² si capacitate de 408 hm³ (lacul Solina are o capacitate mai mare – 472 hm³, dar este mai mic – suprafata sa este de 22 km²).
Coasta poloneza a Marii Baltice are 528 de kilometri si se extinde de la Świnoujście pe insulele Usedom (Uznam) si Wolin la vest, la Krynica Morska pe Peninsula Vistuleana. In cea mai mare parte, Polonia are o linie de coasta neteda, formata prin miscarea continua a nisipului datorita vanturilor. Aceasta eroziune a format stanci, dune si peninsule, inchizand lagune vechi si creand lacuri, precum lacul Łebsko in Parcul National Słowiński. Cele mai lungi peninsule sunt Peninsula Hel si Peninsula Vistuleana. Pe coasta exista si multe statiuni turistice, precum Sopot, Kołobrzeg sau Ustka.
Polonia are o clima moderata, calda tranzitiva cu temperaturile din sud atingand valori mai inalte decat in nord. Vara, o temperatura medie este de 17 °C pe coasta si de 18,3 °C in voievodatul Silezia Inferioara. Iarna, temperaturile medii sunt intre 0 °C in Świnoujście si -7 °C in Suwałki. Precipitatiile sunt intense pe intregul an, dar, in special in estul tarii, iarna este mai secetoasa decat vara.
In Polonia sunt 891 de orase, dintre care cele mai recente doua au primit titulatura de orase la data de 1 ianuarie 2007. Cel mai mic oras este Wyśmierzyce (powiat białobrzeski, voievodatul Mazovia), care are o populatie de 884 de locuitori. Cel mai mare – Varsovia – are o populatie de 1.700.536 de locuitorii in cadrul frontierelor orasenesti.
Dupa caderea comunismului, Polonia a urmat o politica de liberalizare a economiei si astazi este unul dintre exemplele tranzitiei de succes de la o economie dirijata de stat la o economie de piata.
Privatizarea companiilor mici si mijlocii care au fost controlate de guvern si dreptul liber de infiintare de firme noi au permis dezvoltarea agresiva a sectorului privat. Ca o consecinta, au aparut si organizatii de aparare a drepturilor consumatorilor. Restructurarea si privatizarea „sectoarelor sensibile” precum industria miniera, metalurgica, caile ferate si energia au fost demarate incepand din 1990. Intre anii 2007 si 2010, Guvernul Poloniei planuieste sa listeze douazeci de companii publice pe bursa poloneza, inclusiv companii din industria miniera. Pana in prezent (2007), cele mai mari privatizari au fost vanzarea companiei nationale de telecomunicatii, Telekomunikacja Polska, catre operatorul France Telecom in anul 2000 si vanzarea a unui procent de 30% din actiunile celei mai mari banci a Poloniei, PKO Bank Polski, pe Bursa din Varsovia in anul 2004.
In domeniul agriculturii, Polonia dispune de un numar mare de ferme private, avand potential de a deveni cel mai important stat producator de alimente din intreaga Uniune Europeana.
Exista insa o serie de probleme, legate in special de lipsa investitiilor in anumite sectoare economice. Reformele structurale din domeniul asistentei medicale, a educatiei, din sistemul de pensii, precum si din administratia de stat au sfarsit prin a provoca o mare presiune fiscala asupra contribuitorilor polonezi.
Cresterea PIB-ului a fost puternica si stabila intre anii 1993 si 2000, cu o perioada scurta de incetinire a ritmului in intervalul 2001-2002. Perspectiva integrarii mai apropiate in Uniunea Europeana a determinat o dezvoltare economica sustinuta, cu o crestere anuala de 3,7% in 2003, fata de numai 1,4% in 2002. In anul 2004, cresterea PIB-ului a fost de 5,4%, in 2005 – 3,3%, in 2006 – 6,1%. Pentru anul 2007, guvernul a prognozat o crestere economica de 6,5-7%.
Polonia a inregistrat in 2008 un Produs Intern Brut de 530 miliarde dolari, in timp ce PIB-ul per cap de locuitor a ajuns la 17.500 dolari. In anul 2009, Polonia a inregistrat o crestere economica de 1,7%, fiind singura tara din Uniunea Europeana care a inregistrat crestere economica in acel an, in timp ce toate celelalte state membre se aflau in recesiune.
Desi economia poloneza se afla astazi intr-un proces de dezvoltare rapida, exista inca multe provocari. Cea mai importanta sarcina economica in viitor este pregatirea economiei pentru a permite Polonia sa indeplineasca criteriile necesare pentru adoptarea euro ca moneda nationala.
Cea mai mare companie care lucreaza in transportul feroviar este gruparea Polskie Koleje Państwowe S.A. (Caile Ferate Statale Poloneze), compusa din 17 companii autonome, dintre care cele mai importante sunt:
In cateva voievodate se creeaza companii autonome PKP S.A. impreuna cu organele administratiei locale, de exemplu Koleje Mazowieckie (Caile Ferate Mazoviene) in voievodatul Mazovia. In Trioras si Varsovia exista si linii urbane, care folosesc sinele lui Polskie Linie Kolejowe, numite Cale Ferata Urbana Rapida (Szybka Kolej Miejska). In cea din urma functioneaza si calea navetistilor, Calea Navetistilor Varsoviana (Warszawska Kolej Dojazdowa)
In afara de PKP S.A., functioneaza si alti operatori de cale ferata, care servesc in principal pentru transportul marfar. Unii dintre ei sunt: PTKiGK Rybnik S.A., PCC Rail Szczakowa sau CTL. Putini operatori au o licentiere pentru servicii de transport al pasagerilor, dar in afara de PKP, doar companii care functioneaza pe sine de mica masura.
Lungimea totala a magistralelor este de 23.852 de kilometri. Majoritatea lor este detinuta de PKP Polskie Linie Kolejeowe S.A. si alti operatori trebuie sa plateasca pentru utilizare.
Multe linii feroviare au fost inchise dupa 1990 din cauza lipsei de venituri. In special, reducerea numarului cailor ferate folosite este vizibila in partile tarii care in trecut au facut parte din Germania, pentru ca reteaua feroviara este mai mult extinsa acolo decat in alte regiuni.
O parte a magistralei E65 intre Katowice Główne si Warszawa Zachodnia este cunoscuta ca Magistrala Feroviara Centrala (Centralna Magistrala Kolejowa) si este pregatita pentru trenuri de viteza mare.
Polonia are o infrastructura slab dezvoltata a drumurilor si autostrazilor dupa standarde vest-europene. Exista doar cateva autostrazi si drumuri rapide (asemanatoare cu autovías in Spania), si o retea extensiva a drumurilor, din care majoritatea au doar cate un sens, care leaga orasele principale.
Calitatea drumurilor poloneze constituie o bariera importanta pentru dezvoltarea tarii, in special intr-un context de integrare europeana. Desi lungimea totala a drumurilor este relativ mare, Polonia nu are densitatea ceruta de autostrazi. Caile principale au o lungime de 18.036 km. La data de 31 decembrie 2001, doar 398 km dintre ele erau autostrazi si 206,2 km — drumuri rapide. Pe o lunga intindere (104 km sau 26,1%) erau intr-un stadiu atat de mare de deteriorare, incat necesitau reconstruirea completa. 4.808 km din drumurile poloneze au fost clasificate ca parte a coridoarelor de transport europene TINA, dar doar 7% dintre ele (346 km) sunt in concordanta cu standardele Uniunii Europene.
Intre anii 1990 si 2001 au fost construite doar 138 km de autostrazi si 33 km de drumuri rapide. Pana la sfarsitul anului 2001, erau in constructie doar 38 km de drumuri. Conform informatiilor mai recente, pana in 2004, 67 km de autostrazi au mai fost deschise pentru trafic, pe cand 284 km erau in constructie la sfarsitul acestui an.
De-a lungul ultimilor ani, situatia s-a imbunatatit si bugetul guvernului pentru construirea cailor de transport a fost marit datorita finantarilor Uniunii Europene pentru proiecte infrastructurale. In prezent, cele mai importante trei autostrazi care traverseaza Polonia de la nord la sud si de la vest la est sunt ori in constructie ori in proiectare, iar contruirea lor va fi terminata spre mijlocul deceniului urmator. Pana in 2009 cele mai importante orase (Poznań, Wrocław, Łódź, Varsovia, Cracovia si Katowice) vor avea o legatura cu reteaua autostrazilor vest-europene.
Companiile poloneze de transport aerian sunt: PLL LOT, Centralwings, EuroLOT, Prima Charter, White Eagle Aviation si Direct Fly (acum cu zborurile anulate). Pe aeroporturile poloneze opereaza si alte companii aeriene precum: Air France, British Airways, Lufthansa, Ryanair sau TAROM. Cele mai importante aeroporturi sunt: Warszawa Okęcie, Bydgoszcz, Gdańsk, Katowice Pyrzowice, Kraków Balice, Poznań Ławica, Szczecin Goleniów si Wrocław Strachowice. Reteaua legaturilor aeriene in Polonia nu este dezvoltata si majoritatea zborurilor sunt facute prin aeroportul Okęcie. Aproximativ 20 de aeroporturi, care acum sunt nefolosite, pot fi modernizate spre a deschide transportul aerian.
In Polonia, tipurile principale de transport urban sunt autobuzele si tramvaiele. Exista si o linie de metrou — in Varsovia. Varsovia si aglomeratia Gdańsk-Gdynia au de asemenea un sistem de trenuri urbane rapide , numit Calea Ferata Rapida Urbana (Szybka Kolej Miejska). Suplimentul pentru transportul urban, tramvaiul rapid, functioneaza in Poznań, sisteme asemanatoare sunt construite si in Cracovia, Szczecin si Łódź.
Tramvaiele sunt in uz in: Bydgoszcz, Cracovia, Częstochowa, Elbląg, Gdańsk, Gorzów Wielkopolski, Aria Industriala de Silezia Superioara, Grudziądz, Łódź, Pabianice, Poznań, Szczecin, Toruń, Varsovia si Wrocław. In trecut, erau folosite si in Białystok, Bielsko-Biała, Cieszyn, Gubin, Inowrocław, Jelenia Góra, Kostrzyn, Koszalin, Legnica, Olsztyn, Słubice, Słupsk, Tarnów, Wałbrzych si Zgorzelec.
Troleibuzele functioneaza in prezent in Gdynia, Lublin, Sopot si Tychy. Erau utilizate si in Dębica, Gorzów Wielkopolski, Legnica, Olsztyn, Poznań, Słupsk, Wałbrzych, Varsovia si Wrocław. Incercarile de instalare ale acestui sistem de transport public nu s-au bucurat de succes in Gdańsk si Jelenia Góra.
In perioada de formare a statului, Polonia avea o suprafata de aproximativ 250.000 km², si aproape un milion de locuitori. In timpul regelui Kazimierz III cel Mare, populatia a crescut la 2,5 milioane de locuitori pe un teritoriu de ap. 270.000 km². Uniunea cu Lituania a adus cu sine o crestere a populatiei si a teritoriului. In timpul lui Stefan Báthory, Rzeczpospolita a avut o suprafata de un milion de kilometri patrati, iar populatia a ajuns la 9 milioane. Cand Polonia si-a pierdut independenta, a avut o populatie de aproximativ 13-14 milioane, dar majoritatea lor (in secolul XVIII aproape 60%) nu vorbeau limba poloneza si nu s-au declarat polonezi. Dupa Primul Razboi Mondial Polonia, devenind stat independent, avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, din care 1/3 a fost de nationalitate nepoloneza. Intre 1921 si 1939 populatia statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,2 de milioane. Astazi, minoritatile nationale si etnice reprezinta doar 3% din intreaga populatie a statului.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial in Polonia a fost consemnata o crestere demografica incredibila. In ani '50 ai secolului XX s-au nascut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populatia contemporana a Cracoviei). Dupa aceasta au mai fost doua valuri de crestere demografica: la inceputul anilor '70 si la inceputul celor '80. Dupa caderea comunismului ritmul de crestere a populatiei a scazut si in secolul XXI a atins nivelul 0. Astazi se observa crestere mica pentru ca unda din anii '70 a intrat in faza de procreare cand statul polonez a inceput politica sa de suport pentru familii. Totusi, din Polonia au plecat spre statele UE aproximativ 500.000-2 milioane de tineri. Conform unor surse, populatia Poloniei va scadea la 30 de milioane in anul 2030.
Limba poloneza este cea mai raspandita limba in Polonia, si singura care are statut de limba oficiala. Aproximativ 97% dintre oamenii care traiesc in Polonia declara aceasta limba ca fiind limba lor natala, si o vorbesc acasa. Alte patru limbi sunt limbi auxiliare si pot fi folosite in cincizeci si una de comune: bielorusa (ap. 220.000 de vorbitori — poate fi folosita in 12 de comune), casubiana (ap. 3.000-200.000 de vorbitori, rezultatele evaluarilor variaza — poate fi folosita in 10 comune), germana (ap. 500.000 de vorbitori — poate fi folosita in 28 de comune) si lituaniana (ap. 3.000 de vorbitori — poate fi folosita intr-o comuna). Alte limbi folosite sunt: romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori) si ucraineana (ap. 150.000 de vorbitori).
Existenta limbii sileziane este un subiect de discutie al lingvistiilor si al opiniei publice. Recent, el a primit un cod ISO szl. La recensamantul din 2002, aproximativ 60.000 de persoane au declarat sileziana ca limba vorbita acasa. Astazi exista probe de codificare a limbii si cea mai cunoscuta este cea creata de utilizatorii portalului „Pů našymu”.
Se studiaza cateva limbi straine in Polonia. Cea mai populara este limba engleza. Inainte de schimbarile politice din 1989, limba rusa a fost cea mai cunoscuta in societate. Celelalte limbi: germana, franceza, italiana, spaniola si „limbile clasice” (latina si greaca veche) nu au fost foarte populare niciodata. Studentii universitatilor pot de asemenea sa invete alte limbi, precum ceha, greaca sau romana, daca aleg studii filologice.
Polonezii, care reprezinta 95,63% din populatia Poloniei, sunt un popor slav si vorbesc limba poloneza, o limba slava din subgrupul occidental. Conform datelor Recensamantului National din 2002, in Polonia traiesc 36.658.166 de polonezi. Alte nationalitati si grupuri etnice erau:
471.500 de persoane au declatat alta nationalitate, pe cand 774.900 de persoane nu au declarat nici una.
Conform publicatiei anuale de statistica, cea mai mare comunitate confesionala este Biserica Romano-Catolica, care are aproximativ 34,21 milioane de credinciosi. In forma romano-catolica sunt botezati 34.158.305 dintre cetatenii Poloniei, reprezentand aproximativ 89% din intreaga populatie a statului. Biserica Greco-Catolica are ca membri 53.000 dintre locuitori, Biserica Armeana – 5.000, Biserica Neounita – 195, Biserica Catolica Veche derivata din Biserica Romano-Catolica are 45.000 de credinciosi. Biserica Ortodoxa, cea de-a doua dupa marime, este formata din 507.000 de persoane.
Religiile protestante au aproape 150.000 de credinciosi. Biserica Luterana este cea mai mare si are 77.500 de credinciosi. Alte comunitati si ateii formeaza 5-10% de populatie (depinde de surse).
Sistemul de educatie in Polonia este compus din gradinite, scoli elementare, scoli secundare (gimnazii), licee si alte scoli postgimnaziale, scoli postliceale, scoli artistice si altele. Universitatile si alte scoli inalte nu fac parte din sistemul de educatie si au drept de autonomie. Conform Constitutiei Republicii Poloneze, oricine are dreptul de a invata. Educatia este obigatorie pana la 18 ani, dar doar scolile elementare si secundare au statut de institutii obligatorii. Educatia in scolile publice este gratuita.
Cultura poloneza are o istorie bogata, veche de o mie de ani, cu influente atat din occident, cat si orient. Astazi, aceste influente sunt vizibile in arhitectura, folclorul si arta tarii. Polonia este locul de nastere a multor persoane celebre in intreaga lume, precum papa Ioan Paul al II-lea, Marie Skłodowska-Curie, Kazimierz Pułaski, Tadeusz Kościuszko, Nicolaus Copernic, Frederic Chopin si alte.
Caracterul unic al artei poloneze a reflectat intotdeauna tendintele mondiale. Pictorul celebru polonez, Jan Matejko, a inclus multe evenimente istorice importante in imaginile sale. Literatura poloneza dateaza din secolul al XII-lea si include multi poeti si scriitori renumiti, precum Jan Kochanowski, Adam Mickiewicz, Henryk Sienkiewicz (castigatorul Premiului Nobel 1905), Bolesław Prus, Władysław Reymont (castigatorul Premiului Nobel 1924), Juliusz Słowacki, Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz (castigatorul Premiului Nobel 1980), Wisława Szymborska (castigatorul Premiului Nobel 1996), Stanisław Lem, Ryszard Kapuściński. Regizorii renumiti din Polonia includ castigatorii Premiului Oscar Roman Polański, Andrzej Wajda, Zbigniew Rybczyński, Janusz Kamiński si Krzysztof Kieślowski. Compozitorii celebri de muzica clasica sunt, intre alti, Frederic Chopin (in Polonia cunoscut ca Fryderyk Chopin), Krzysztof Penderecki si Karol Szymanowski. Genuri variate de muzica moderna sunt azi apreciate in Polonia. Cele mai populare acum sunt: pop, rock, dance, hip-hop, R&B si metal. Artistii populari din Polonia includ: Anita Lipnicka, Behemoth, Decapitated, Edyta Górniak, Ich Troje, Maryla Rodowicz, Riverside si Vader. Tineretul polonez asculta si muzicieni din alte tari.
Feluri recunoscute din bucatarie poloneza sunt carnatul (kiełbasa), supa de sfecla rosie (barszcz czerwony), supa de sange de rata (czernina), coltunase (pierogi), role din varza si carne (gołąbki), cotlete din carne de porc, tocana (bigos), diverse preparate pe baza de cartofi, zapiekanka (un tip de fast-food) si alte. Deserturi tipice sunt gogosile, inghetatele si turtele dulci.
Asezare geografica Polonia este situata in Europa Centrala. Are iesire directa la Marea Baltica. A devenit, in urma celui de-al doilea razboi mondial, stat satelit al Uniunii Sovietice. In 1989 au fost inlaturati conducatorii comunisti si au fost organizate primele alegeri partial libere din Polonia. In 1999 Polonia devine membru NATO si la 1 mai 2004 se alatura Uniunii Europene.
Vecini Are granite cu Germania la vest, Republica Ceha si Slovacia la sud, Ucraina si Belarus la est si cu Lituania, Marea Baltica si Rusia (enclava ruseasca Kaliningrad) la nord.
Relief Desi Polonia pare a fi o campie neintrerupta, relieful este foarte complex. Elevatia medie este de 175m, dar ajunge la 2499m in varful muntelui Rysy din muntii Tatra in sud iar in delta Vistulei ajunge la 2m sub nivelul marii. Polonia este impartita intr-un numar de regiuni paralele care vin de la est la vest. Zona de nord ce ocupa doua treimi din teritoriu este o regiune a campiilor si a dealurilor joase, impartita in campia centrala poloneza, inaltimile Baltice si campia litorala. Campia centrala este traversata de la est la vest de o serie de vai largi, mlastinoase. La nordul campiei centrale se afla inaltimile Baltice (Colinele Pomeraniei si Colinele Mazuriene ) cu dealuri si lacuri. Campia litorala este o fasie joasa de 40-100km latime, ce se intinde pe toata lungimea marii Baltice. Coasta de 491 km lungime este foarte neteda cu exceptia Golfului Pomeraniei in vest si Golfului Gdansk in est. Cateva porturi naturale sunt localizate dea lungul Marii Baltice. Teritoriul de-o treime din sudul Poloniei este format din relief inalt variat (dealuri, podisuri si munti). O centura ingusta de munti ocupa extremul sud si sud-vest. Muntii Carpati localizati la frontiera sud-estica includ grupele Tatra si Beskizi. Muntii Sudeti, o alta grupa importanta de munti sunt localizati la granita de sud-vest. In nordul lor exista o zona de dealuri joase numita campia Sileziei si podisurile poloneze joase. Aproape toate apele Poloniei se varsa in Marea Baltica prin cele doua mari fluvii Vistula si Odra si afluentii lor dintre care numim Bugul si Warta. Lacurile Poloniei, care sunt aproape 9300 sunt concentrate in inaltimile Baltice si fasia litorala. Polonia are aproape 120 de lacuri artificiale situate mai ales in inaltimile Baltice si in muntii din sud.
Clima Clima este temperata, cu ierni friguroase, cetoase si cu precipitatii frecvente; veri blande cu
Stele
Turism extern
Oferte fierbinti
|
ContacteTel/fax: /+ 373 22/ 50-22-50
|
Copyright © Calipso. All rights reserved.